Îngustime. Subst. Îngustime, îngustare, strîmtare, strîmtoare, strîmtorare, strîmtime (rar), strîmtură, strîmtoreală (înv.). Strîngere, strînsoare, strînsătură (reg.), restrîngere, gîtuire, gîtuitură, sugrumare, sugrumătură. Subțiere, subțirime, subțirenie (rar). Strîmtoare, pas, defileu, chei (pl.), trecătoare, posadă (pop.), strungă, strunguliță (dim.), strunguță. Adj. Îngust, îngustat, strîmt, strîmtorat, strîmticel (dim.), strîmtuț; restrîns, strîns, limitat, redus. Subțire, subțirel (dim.), subțietic (rar), subțiratic, subțiat, suleget (rar), suletic (reg.). Vb. A se îngusta, a deveni mai îngust, a se strîmta, a se strînge, a se restrînge; a se sugruma, a se gîtui. A se subția, a se subțira (rar), a se face mai subțire. A îngusta, a face mai îngust, a strîmta, a subția, a face mai subțire, a strînge, a restrînge, a limita, a strîmtora. V. dimensiune, micime.