ȘĂTRAR s.m. (Mold., ȚR) Boier care avea în grijă corturile domnești și tunurile și asigura aprovizionarea armatei în timp de război (uneori cu determinări de tipul mare, vel). A: Șetrariu mare pre corturile domnești și-n oști și-ntr-alte căli și purtătoriu de grijă tunurilor. URECHE. După vel comis: vel medelnicer, vel clucer, vel sărdar, vel sulger, vel căminar, vel jicnicer, vel pitar, vel șătrar, vel armaș, vtori logofăt, vel ușăr, vel agă. GHEORGACHI. B: Radul stolnicul, feciorul lui Tudor sătrarul din Greci. ANON. BRÎNCOV. Pe alți boiari, anume: Mihalcea șătrariul Costandin clucer Ciorogîrleanul, au mai trimis la hanul Selim Gherei. R GRECEANU. // C: Shĕtrar. AC, 368. Variante: șetrar (URECHE). Etimologiei șatră + suf. -ar.