șfară Sfoară e explicat prin gr. σφόρα, care la rîndul său ar fi împrumutat din v.sl. съвора „agrafă” (DU, TDRG, CADE, DLRM, Scriban). În general, cuvintele slave nu vin la noi prin intermediu grecesc σφόρα nu este cuvîntul obișnuit în grecește pentru „”sfoară„” (se zice σφοινί). Apoi cum se explică varianta moldovenească șfară ? A pentru oa se poate explica (BL, III (1935), p. 47), dar cum a apărut ș- ? (Vezi Drăganu, DR, IV (1927), p. 1074.) În ucraineană există шворка, швора „sfoară” (Semcinski, p. 105), dar la Grincenko găsesc și швора „șiret împletit”. După cât înțeleg, nu e o modificare a lui швора, ci un derivat de la шити „a coase”. Concluzia la care ajung este că probabil toate formele ( (sfoară, șfoară, șfară) sînt de origine ucraineană.