opțiuni
  • info
2 intrări
11 definiții

Explicative DEX

ȘTUȚUIRE, ștuțuiri, s. f. Acțiunea de a ștuțui și rezultatul ei. – V. ștuțui.

ȘTUȚUIRE, ștuțuiri, s. f. Acțiunea de a ștuțui și rezultatul ei. – V. ștuțui.

ștuțuire sf [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: ștuțui] (Tăb) Îndepărtare a părții de deșeu a pieii cu ajutorul foarfecelor sau al cuțitelor.

ȘTUȚUI, ștuțuiesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta partea de deșeu a pielii cu ajutorul foarfecelor sau al cuțitelor. – Din germ. stutzen.

ȘTUȚUI, ștuțuiesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta partea de deșeu a pielii cu ajutorul foarfecelor sau al cuțitelor. – Din germ. stutzen.

ștuțâi v vz ștuțui

ștuțui vt [At: M. D. ENC. / V: (reg) ~țâi (Pzi: ștuțâi) / Pzi: ~esc / E: ger stutzen] 1 (Reg; îf ștuțâi) A tunde. 2 (Tăb) A îndepărta partea de deșeu a pieii cu ajutorul foarfecelor sau al cuțitelor.

Ortografice DOOM

ștuțuire s. f., g.-d. art. ștuțuirii; pl. ștuțuiri

ștuțuire s. f., g.-d. art. ștuțuirii; pl. ștuțuiri

ștuțuire s. f., g.-d. art. ștuțuirii; pl. ștuțuiri

ștuțui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștuțuiesc, 3 sg. ștuțuiește, imperf. 1 ștuțuiam; conj. prez. 1 sg. să ștuțuiesc, 3 să ștuțuiască corectat(ă)

ștuțui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștuțuiesc, imperf. 3 sg. ștuțuia; conj. prez. 3 să ștuțuiască

ștuțui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștuțuiesc, imperf. 3 sg. ștuțuia; conj. prez. 3 sg. și pl. ștuțuiască

Intrare: ștuțuire
ștuțuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștuțuire
  • ștuțuirea
plural
  • ștuțuiri
  • ștuțuirile
genitiv-dativ singular
  • ștuțuiri
  • ștuțuirii
plural
  • ștuțuiri
  • ștuțuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ștuțui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștuțui
  • ștuțuire
  • ștuțuit
  • ștuțuitu‑
  • ștuțuind
  • ștuțuindu‑
 singular plural
  • ștuțuiește
  • ștuțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștuțuiesc
 (să)
  • ștuțuiesc
  • ștuțuiam
  • ștuțuii
  • ștuțuisem
a II-a (tu)
  • ștuțuiești
 (să)
  • ștuțuiești
  • ștuțuiai
  • ștuțuiși
  • ștuțuiseși
a III-a (el, ea)
  • ștuțuiește
 (să)
  • ștuțuiască
  • ștuțuia
  • ștuțui
  • ștuțuise
plural I (noi)
  • ștuțuim
 (să)
  • ștuțuim
  • ștuțuiam
  • ștuțuirăm
  • ștuțuiserăm
  • ștuțuisem
a II-a (voi)
  • ștuțuiți
 (să)
  • ștuțuiți
  • ștuțuiați
  • ștuțuirăți
  • ștuțuiserăți
  • ștuțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ștuțuiesc
 (să)
  • ștuțuiască
  • ștuțuiau
  • ștuțuiră
  • ștuțuiseră
ștuțâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ștuțuire, ștuțuirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a ștuțui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi ștuțui DEX '09 DEX '98

ștuțui, ștuțuiescverb

  • 1. A îndepărta partea de deșeu a pielii cu ajutorul foarfecelor sau al cuțitelor. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.