șuteu, șutei, s.m. și șuteie, s.n. (reg.) 1. (s.m.; înv.) brutar. 2. (s.n.) anexă într-o gospodărie (care servește ca bucătărie, în care se găsește cuptorul de copt pâine sau velnița). 3. (s.n.; în forma: șâtău) vas în care se pune cânepa toarsă. 4. (s.n.; în forma: șutău) leasă de nuiele pe care se usucă sau se afumă fructele.