Definiția cu ID-ul 1347350:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÎRÎITU2, ȚÎRIITU (pl. -turi) sf. Cîntatul greierilor și altor insecte: văzduhul era plin de țîriituri de lăcuste (S.-ALD.); pr. ext. despre sunetul ascuțit al instrumentelor cu coarde: roatele sburau în țîrîiturile scripcilor (SAD.) [țîrîi2].