țesăla [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 90^v/14 / V: ~sela (Pzi: țesel, țeasel, țeselez), (reg) țis~, țers~^[1], țecs~^[2], țeptăla^[3], țeșăla, (îrg) ces~^[4] (Pzi și: ceasăl), (reg) cis~^[5], ceșela^[6], ceșăla^[7], cers~^[8] (Pzi și: cearsăl, 3 cearsălă, cearsălează) cersăli^[9], cearsăli, cercela^[10], cecela^[11], cercina^[12], cios~^[13], ciosola^[14] (Pzi: ciosoal), ciors~^[15] (Pzi și: cioarsăl), ciorsola^[16] (Pzi: cioarsol), săcela, seceli, sețela, sărcela, sâcerla, săs~ / Pzi: țesăl (A și, reg: țesăl), (reg) țeasăl, țesal, țesălez / E: țesală] 1 vt A curăța un animal cu țesala (1). 2-3 vtr (Fam; gmț; d. oameni; îf cesela) A (se) curăța (1-2). 4-5 vtr (Fam; gmț; d. oameni; îaf) A (se) pieptăna. 6-7 vtr (Fam; gmț; d. oameni; îaf) A (se) îmbrăca curat și frumos. 8-9 vtr (Fam; gmț; d. oameni; îaf) A (se) găti. 10 vr (Reg; fig) A umbla de colo-colo. 11 vt (Îvr) A zgâria carnea de pe corpul cuiva, pentru a-l tortura. 12 vt (Fam; fig) A bate (tare) pe cineva. 13 vt (Reg; d. o mașină de cusut) A lăsa firul de ață neîntins pe dedesubt, formând un fel de lațuri, de la o împunsătură la alta. 14 vt (Îvr) A da cuiva de mâncare și de băut pe săturate.