țiitură sf [At: CORESI, EV. 492 / P: ți-i~ / V: (îrg) ținăt~, (înv) ținet~, țiet~ / Pl: ~ri / E: ține + -itură] 1 (Înv) Domnie (7). 2 (Înv) Putere. 3 (Reg) Legătură afectivă Si: atașament (1). 4 (Înv; îf țietură) Menținere. 5 (Înv; ccr; îf ținetură) Loc în care se păstrează ceva Si: ladă, cămară (5). 6 (Reg) Întreținere. 7 (Reg) Hrană. 8 (Îvr) Trăinicie. 9 (Pop) Femeie de moravuri ușoare. 10 (Reg) Concubinaj (1). 11 (Reg) Loc unde pândesc vânătorii. 12 (Reg) Țiitoare (42). 13 (Reg) Durere ascuțită Si: junghi. 14 (Reg) Acompaniament din vioară sau din alt instrument muzical Si: hang (1), ison. 15 (Reg) Sunet prelung, continuu. 16 (Mai ales art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 17 (Mai ales art) Melodie după care se execută țiitura (16). corectat(ă)