Pitești pl. cap. jud. Argeș, în dreptul râului Argeș: 20.000 loc. (Piteștean).

piti [At: ANON. CAR. / Pzi: ~tesc / E: ns cf pitic] 1-2 vtr (Pfm) A (se) ascunde ghemuind(u-se). 3-4 vtr (Pfm; spc) A (se) feri spre a nu fi prins, găsit, luat. 5-6 vtr (Rar; fig) A (se) face mic. 7 vt (Reg; d. cai) A ciuli urechile.

tipi² v vz piti

CHITI³ = PITI.

PITI, pitesc, vb. IV. Refl. A se ascunde (ghemuindu-se), a se pitula, a se tupila; (fig.) a se adăposti. Am venit să mă pitesc la voi. E prăpădenie mare pe Olt. STANCU, D. 143. Fata se sperie, dară se piti și tăcu din gură. ISPIRESCU, L. 263. Io m-am pedepsit Și am pribegit Pe potecă strîmtă, Prin vale adîncă... Aici m-am pitit, M-am sălbăticit. TEODORESCU, P. P. 430. ◊ Tranz. Piesa principală care spuneau ei că lipsește, era pitită frumușel, de domnul șef, în atelierul de tîmplărie. DEMETRIUS, C. 36.

A PITI ~esc tranz. A face să se pitească. /Orig. nec.

A SE PITI mă ~esc intranz. (despre ființe) 1) A-și micșora statura prin aplecare sau ghemuire (pentru a nu fi observat sau pentru a se feri de ceva). 2) A se pune la adăpost într-un loc ferit; a se ascunde; a se dosi. /Orig. nec.

pitì v. a se ascunde ghemuindu-se. [Origină necunoscută].

pitésc (vest) și tupésc (est) v. tr. (poate înrudit cu it. piccino, fr. petit. Cp. cu pitulez). Fam. Ascund. V. refl. Mă ascund ghemuindu-mă. mă pitulez. V. chitesc.

piti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pitesc, 3 sg. pitește, imperf. 1 piteam; conj. prez. 1 sg. să pitesc, 3 să pitească

piti (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pitesc, imperf. 3 sg. pitea; conj. prez. 3 să pitească

piti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pitesc, imperf. 3 sg. pitea; conj. prez. 3 sg. și pl. pitească

piti (pitesc, pitit), vb. – A (se) ascunde, a (se) pitula. Origine îndoielnică, probabil expresivă (Pușcariu, Dacor., I, 76; REW 6544a), cf. chiti, a cărui origine este și mai puțin sigură, și piț, pișca. – Der. pitula (var. pituli), vb. (a (se) ascunde), cu suf. expresiv -li (Cihac, II, 259, se gîndește la un sl. prituliti „a se liniști”); pituliș (var. pituluș), s. n. (ascunziș); pitulice, s. f. (nume de păsări: Sylvia curruca și Troglodytes parvulus); pitulici, s. m. (bărbătușul pitulicii); pitiș, adv. (pe ascuns); pititel, adj. (mic), prin încrucișare cu mititel. Pentru legătura cu chiti cf. Pușcariu, RF, I, 271.

PITEȘTI 1. Câmpia Piteștiului, unitate de câmpie înaltă, situată în partea central-nordică a Câmpiei Române, având formă de evantai, alcătuită din poduri de terase ale căror altitudini descresc de la 278 m în N, la 180 m în S. Acoperită predominant cu soluri argiloiluviale, cu petice soluri brun-roșcate. Fragmentată de râurile Cotmeana, Teleorman, Dâmbovnic, Mozacu, Neajlov ș.a. 2. Lac de acumulare creat pe râul Argeș (în arealul municipiului Pitești), cu scop hidroenergetic și de alimentare cu apă, dat în folosință în 1971. Volum: 4,5 mil. m³. Cunoscut și sub numele de Pitești-Prundu. 3. Municipiu, reșed. jud. Argeș, situat pe terasele de pe dr. râului Argeș, în zona de confl. cu Râul Doamnei; 174.736 loc. (2003). Nod feroviar și rutier (legat de București printr-o autostradă de 114 km, dată în folosință în 1969). Două centrale electrice și de termoficare. Hidrocentrală (7,7 MW) dată în folosință în 1972. Constr. de utilaj greu de motoare și transformatoare electrice, de poduri metalice. Combinate de prelucr. a lemnului (mobilă, cherestea, placaj, plăci fibrolemnoase, parchet), de articole tehnice din cauciuc, petrochimic. Rafinărie de țiței. Fabrici de stofe, tananți, încălțăminte, textile, produse alim. Tipografie. La 16 km NE, în orașul Mioveni, se află uzina de autoturisme „Dacia”. Universitate (1962). Teatrul „Alexandru Davila” (1948). Muzeu județean (1956) cu colecții de arheologie, istorie, artă modernă și contemporană, științele naturii. Muzeu de artă. Muzeul Pomiculturii și Viticulturii. Expoziție de artă naivă. Parcul natural Trivale (27 ha), amenajat în 1900 și reamenajat în 1967. Expoziție anuală florală „Simfonia lalelelor” (în luna mai din 1977). Menționat documentar la 20 mai 1388, iar ca oraș la 16 aug. 1481. Declarat municipiu la 17 febr. 1968. Monumente: bisericile Sf. Dumitru (1409), Buna-Vestire-Greci (1564, cu modificări din sec. 18) și Sf. Gheorghe (ctitorie din 1656 a domnului Șerban Basarab, restaurată în 1875 și 1966-1968). În incinta Bisericii Domnești (Sf. Gheorghe) a funcționat (1700-sec. 19) o școală. Schitul Trivale (de călugări) cu biserica Sf. Treime (1672-1674), cu picturi murale interioare din 1731. Atheneul Popular (1870), hanul Gabroveni (1877), Primăria veche (1886), în stil neoclasic, azi muzeul de artă ș.a.

PITI vb. v. ascunde, dosi, mistui.

piti vb. v. ASCUNDE. DOSI. MISTUI.