Waterloo n. sat în Belgia, unde Napoleon I fu învins de armata anglo-prusiană (1815).

Waterloo se pronunță cu v-, nu cu u- (nu e nume englezesc).

HAVANT AND WATERLOO [hævənt ənd uó:təlu:], oraș în partea de S a Marii Britanii (Anglia), la NE de Portsmouth; 117,4 mii loc. (1991). Ind. electrotehnică, de prelucr. a metalelor, constr. de automobile, mase plastice și jucării. Biserică (sec. 12). Turism.

Waterloo – vestita localitate din Belgia, unde, la 18 iunie 1815, Napoleon a fost învins de aliați și înlăturat de la cîrma Franței. A devenit un termen care semnifică o abdicare, o capitulare, o înfrîngere de mari proporții. Balzac folosește comparația pentru viața conjugală: „Dacă un amant poate să facă pe o femeie să-și schimbe hotărîrea luată în ceea ce-l privește, în schimb pentru un soț o asemenea revenire constituie un adevărat Waterloo” (Opere, „Contractul de căsătorie”, vol. IV, ESPLA, 1958, pag. 427). IST.