abrac, abracuri, s.n. – (reg.) Grăunțe de ovăz sau amestec de tărâțe cu făină de mălai, servind ca nutreț animalelor (Antologie, 1980). Aliment cu mare valoare energetică și nutritivă, folosit frecvent de maramureșeni pentru hrana animalelor. – Din magh. abrak „nutreț, ovăz” (DLRM, NDU).