adínt, a -á v. intr. (lat. ad-hiantare, d. hians, hiántis part. prez. d. hiare, a căsca, a dori cu poftă, „cu gura căscată”, ca și it. spaventare d. lat. expaventare, a spăĭmînta, format tot dintr’un part. prez. P. ian devenit in, cp. cu creștin. V. hiat). Vechĭ. Mold. (Tkt. Acad.). Mă uĭt cu atențiune, nu daŭ uităriĭ.