ADUNĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Mulțime strînsă din toate părțile, strînsură ¶ 2 Mulțime de oameni (de jos) adunați la un loc, mai adesea fără vre-un scop serios: d’apoi călugării! o ~ de zamparagii dugliși, din toată lumea, cuibăriți prin mănăstire (CRG.) ¶ 3 Îngrămădire, strînsură de lucruri (mai adesea fără valoare) ¶ 4 spec. 🎖️ ‡Oaste alcătuită din oameni strînși în pripă, fără alegere: și strîngînd păstorii de pre munți și altă ~, au intrat în țară (N.-COST.) ¶ 5 ‡Adunare, întrunire: adunătura sfinților apostoli (DOS.) [aduna].