ADUS I. adj. 1 p. ADUCE ¶ 2 Îndoit, plecat, încovoiat: un tînăr spînatic, lungăreț la chip și cam ~ de spate, făcea corecturi (VLAH.) ¶¶ contr. NEADUS. II. sbst. 1 Faptul de a aduce ¶ 2 (pl. -suri) ADUSĂTURĂ: bine să mă limpezești, de ură, de pîră, de ~uri, de supusuri, de fapturi, de daturi (MAR.).