adusătură, adusături, s.f. – (înv.; mag.) Faptul de a aduce, de a atrage ceva sau pe cineva, într-un anumit mediu sau spațiu, prin mijloace magice (cu broasca, cu omida strigii, cu argintul viu etc.); făcătură; opus aruncăturii. – Din adus (< aduce) + suf. -ătură (DER, MDA).