†AFIEROSI, AFlROSI, pop. FIROSI (-osesc) I. vb.tr. 1 A hărăzi, a închina (o danie), a dărui (în spec. unei mănăstiri): au afierosit-o și au dăruit-o la... sfînta besearecă a lui Dumnezeu (GAST.) ¶ 2 pr. ext. familiar A cheltui, a risipi, a irosi: nu-i bun de nimic altă decît să-mi afierosască averea (ALECS.). II. vb. refl. 1 ‡A-și închina cuiva gîndul, viața ¶ 2 Familiar A se sfîrși, a nu mai rămînea nimic: de unde iei nu se mai face la loc, s’afierosește (R.-COD.) [ngr. άφιέρωσα < άφιερωνω].