AFUMĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Afumare cu substanțe mirositoare sau cu ori-ce alt lucru care arde înnăbușit cu scopul de a face să dispară un miros urît dintr’un loc, de a se alunga unele insecte, etc.: în ziua celor 40 de sfinți, se fac afumături cu cîrpe aprinse prin case, prin coșare, prin grajduri, că se gonește tot ce e rău de la acea casă (MAR.) ¶ 2 🍽 Carne afumată: dă-mi niște ~ [afuma].