*AGITAȚUNE, *AGITAȚIE sf. 1 Faptul de a (se) agita; mișcare încoace și încolo, clătinare, sguduire: ~a mării; ~a valurilor ¶ 2 Turburare, sbucium: D-na Champy era într’o stare de mare agitațiune (I.-GH.) ¶ 3 Ațîțare, întărîtare, revoltă, sguduiri politice: de cînd ne bucurăm de binefacerile regimului parlamentar, n’a trecut această țară printr’o agitație mai grozavă (CAR.) [fr. < lat.].