4 intrări
6 definiții

Explicative DEX

albinat3, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: albina2] 1 (Mar) Care aleargă cu treburi ca o albină. 2 (Ban) Care și-a înjghebat o situație. 3 (Ban) Care s-a pus pe picioare încet, încet, după o boală lungă.

albinat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: albina1] (Olt) Albinare1.

albinat2 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: albina2] 1 (Mar) Albinare2 (1). 2-3 (Ban) Albinare2 (2-3).

albina1 vru [At: CADE / Pzi: 3 ~nea / E: alb cf albini] (Olt) A se lumina de ziuă.

albina2 vi [At: CADE / Pl: ~nez / E: albină] 1 (Mar) A alerga cu treburi, ca o albină. 2 (Ban) A-și înjgheba o situație. 3 (Ban) A se pune pe picioare încet, încet, după o boală lungă.

ALBINA, albinez, vb. I. Refl. (Reg.) A se face ziuă. – Din alb2.

Intrare: albinat (adj.)
albinat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albinat
  • albinatul
  • albina
  • albinata
plural
  • albinați
  • albinații
  • albinate
  • albinatele
genitiv-dativ singular
  • albinat
  • albinatului
  • albinate
  • albinatei
plural
  • albinați
  • albinaților
  • albinate
  • albinatelor
vocativ singular
plural
Intrare: albinat (s.n.)
albinat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albinat
  • albinatul
plural
  • albinaturi
  • albinaturile
genitiv-dativ singular
  • albinat
  • albinatului
plural
  • albinaturi
  • albinaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: albina (pers.)
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • albina
  • albinare
  • albinat
  • albinatu‑
  • albinând
  • albinându‑
singular plural
  • albinea
  • albinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • albinez
(să)
  • albinez
  • albinam
  • albinai
  • albinasem
a II-a (tu)
  • albinezi
(să)
  • albinezi
  • albinai
  • albinași
  • albinaseși
a III-a (el, ea)
  • albinea
(să)
  • albineze
  • albina
  • albină
  • albinase
plural I (noi)
  • albinăm
(să)
  • albinăm
  • albinam
  • albinarăm
  • albinaserăm
  • albinasem
a II-a (voi)
  • albinați
(să)
  • albinați
  • albinați
  • albinarăți
  • albinaserăți
  • albinaseți
a III-a (ei, ele)
  • albinea
(să)
  • albineze
  • albinau
  • albina
  • albinaseră
Intrare: albina (unip.)
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • albina
  • albinare
  • albinat
  • albinatu‑
  • albinând
  • albinându‑
singular plural
  • albinea
  • albinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • albinez
(să)
  • albinez
  • albinam
  • albinai
  • albinasem
a II-a (tu)
  • albinezi
(să)
  • albinezi
  • albinai
  • albinași
  • albinaseși
a III-a (el, ea)
  • albinea
(să)
  • albineze
  • albina
  • albină
  • albinase
plural I (noi)
  • albinăm
(să)
  • albinăm
  • albinam
  • albinarăm
  • albinaserăm
  • albinasem
a II-a (voi)
  • albinați
(să)
  • albinați
  • albinați
  • albinarăți
  • albinaserăți
  • albinaseți
a III-a (ei, ele)
  • albinea
(să)
  • albineze
  • albinau
  • albina
  • albinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

albinat, albinaadjectiv

regional
  • 1. Care aleargă cu treburi ca o albină. MDA2
  • 2. Care și-a înjghebat o situație. MDA2
  • 3. Care s-a pus pe picioare încet, încet, după o boală lungă. MDA2
etimologie:

albinat, albinaturisubstantiv neutru

regional
etimologie:

albina, albinezverb

regional intranzitiv
  • 1. A alerga cu treburi, ca o albină. MDA2
  • 2. A-și înjgheba o situație. MDA2
  • 3. A se pune pe picioare încet, încet, după o boală lungă. MDA2
etimologie:
  • albină MDA2

albina, albinezverb

etimologie:
  • alb MDA2 DLRM
  • cf. albini MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.