*ALIA (aliez) I. vb. tr. 1 A lua pe cineva de partea lui, a-l face tovarăș la o anumită faptă: și-a aliat la acțiunea lui oameni care-și schimbă repede părerile ¶ 2 A pune un lucru lîngă altul, a le face să meargă împreună: ați voit să arătați că aliați morala și politica cu științele exacte (I.-GH.). II. vb. refl. 1 A se uni în vederea unei acțiuni publice (vorb. de două sau mai multe State): Ștefan cel Mare a dat sfat fiului său și boierilor să se alieze totdeauna cu Turcii; vorb. de grupări politice: naționaliștii s’au aliat cu țărăniștii ¶ 2 A se întovărăși cu cineva: cei răi se aliază totdeauna contra celor buni ¶ 3 A se face rudă cu cineva prin căsătorie: s’a aliat cu una din cele mai vechi familii ale boierimei noastre ¶ 4 A fi împreună, a se uni (vorb. de însușiri sufletești): nu totdeauna superioritatea minții se aliază cu aceea a inimii ¶ 5 ⚒ A se combina prin topire (vorb. de metale): nu toate metalele se pot ~ între ele [fr.].