AMOREZAT, -Ă, amorezați, -te, adj. (Înv.) Îndrăgostit. – V. amoreza.

amorezat¹ sn [At: ȘEZ. IV, 138 / V: amur-, amuriz- / E: amoreza] Îndrăgostire.

amorezat², ~ă [At: NEGRUZZI, S. 251 / V: amur~, amuriz~ / Pl: ~zați, ~e / E: amoreza] 1-2 smf, a (Persoană) care s-a amorezat (1) Si: îndrăgostit (1). 3 a (Îe) A fi ~ lulea Îndrăgostit foarte tare (de cineva). 4 a (Înv) Plin de dragoste Si: amoros. 5 smf (Înv) Iubit.

*AMOREZAT I. adj. 1 p. AMOREZA; a fi ~ lulea, a iubi pe cineva la nebunie ¶ 2 ‡Plin de iubire, înflăcărat de dragoste: această întrerupere a unei vorbe ~e pătrunse pe biata fată, care tăcu (NEGR.). II. sm. Iubit, drăguț.

AMOREZAT, -Ă, amorezați, -te, adj. Îndrăgostit. – V. amoreza.

AMOREZAT, -Ă, amorezați, -te, adj. 1. Îndrăgostit. Mișu era amorezat de nevasta unui cîrciumar din dosul Cișmigiului. CARAGIALE, O. I 278. ♦ (Substantivat) Amorez, iubit. Cunosc că mă iubești, o văd neîncetat, Dar oare n-ai avut vrun alt amorezat? NEGRUZZI, S. II 19. 2. (Învechit) Plin de dragoste; drăgăstos. Această întrerupere a unei vorbe amorezate pătrunse pe biata fată, care tăcu. NEGRUZZI, S. I 18.

AMOREZAT, -Ă, amorezați, -te, adj. Îndrăgostit; (înv.) plin de dragoste, drăgăstos. – V. amoreza.

amorezat a. care iubește cu foc.

*amorezát, -ă adj. (d. amorez). Vulg. Înamorat. Subst. Amant.

AMOREZA, amorezez, vb. I. Refl. (Înv.) A se îndrăgosti de cineva; a se înamora. – Din amorez.

amoreza vr(a) [At: PANN, E. II, 95 / Pzi: ~zez / V: amur~, amuriza / E: amorez] 1 (Pop; irn) A se îndrăgosti (de cineva) Si: a se înamora. 2 (Îe) A se ~ lulea A se îndrăgosti la nebunie.

amureza v vz amoreza

amurezat², ~ă a, smf vz amorezat²

amurezat¹ sn vz amorezat¹

amuriza v vz amoreza

amurizat¹ sn vz amorezat¹

amurizat², ~ă a vz amorezat²

*AMOREZA (-ezez) vb. refl. A prinde dragoste pentru cineva, a se îndrăgi de cineva [amorez].

AMOREZA, amorezez, vb. I. Refl. A se îndrăgosti de cineva; a se înamora. – Din amorez.

AMOREZA, amorezez, vb. I. Refl. A se îndrăgosti (de cineva). Pentru mine erai zeul unui mit olimpian... Și de care al meu suflet iubitor s-amorezase. MACEDONSKI, O. I 75. Se povestește cum că odată Un derviș pustnic, om cuvios, S-amorezase văzînd o fată Cu trup subțire, cu chip frumos. ALEXANDRESCU, M. 325.

AMOREZA, amorezez, vb. I. Refl. A se îndrăgosti de cineva. – Din amorez.

AMOREZA vb. I. refl. A se îndrăgosti de cineva. [< amorez, cf. it. amoreggiare].

AMOREZA vb. refl. a se îndrăgosti. (< amorez)

A SE AMOREZA mă ~ez intranz. A prinde dragoste (față de o persoană de sex opus); a se înamora; a se îndrăgosti. /Din amorez

amorezà v. a prinde dragoste, a îndrăgi pe cineva.

*amorezéz (mă) v. refl. (d. amoréz). Vulg. Mă înamorez, mă îndrăgostesc.

amoreza (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă amorezez, 3 se amorezează; conj. prez. 1 sg. să mă amorezez, 3 să se amorezeze; imper. 2 sg. afirm. amorezează-te; ger. amorezându-mă

amoreza (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se amorezează

amoreza vb., ind. prez. 1 sg. amorezez, 3 sg. și pl. amorezează

amorezez, -zează 3.

AMOREZAT adj. v. îndrăgostit.

AMOREZAT adj. îndrăgostit, (livr.) înamorat. (Un tînăr ~.)

AMOREZA vb. v. îndrăgosti.

AMOREZA vb. a se îndrăgosti, (livr.) a se înamora. (S-a ~ nebunește de el.)