anosti vtr [At: VLAHUȚĂ, D. 35 / Pzi: ~tesc / E: anost] 1-2 (Rar) A (se) plictisi.

ANOSTI (-tesc) vb. refl. A se plictisi: știu că te-ai anostit toată seara (VLAH.) [anost].

ANOSTI, anostesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se plictisi. – Din anost.

anostì v. a (se) plictisi.

ANOST, -Ă, anoști, -ste, adj. Plicticos, searbăd, fad, monoton, uniform. [Acc. și: anost] – Din ngr ánostos.

anost, ~ă a [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 32/15 / Pl: ~oști, ~e / E: ngr άνοστος] 1 Plicticos. 2 Searbăd. 3 Fad. 4 Monoton. 5 Uniform.

ANOST adj. 1 Plictisitor, nesărat, searbăd: lumea ~ă care vine la noi (VLAH.); ne-a povestit o sumă de lucruri ~e ¶ 2 Fără nicio noimă, fără duh, nesuferit: ce om ~! [ngr. άνοτος].

ANOST, -Ă, anoști, -ste, adj. Plicticos, searbăd, fad, monoton, uniform. [Acc. și: anost] – Din ngr. ánostos.

ANOST, -Ă, anoști, -ste, adj. Care nu prezintă interes; plicticos, searbăd. Un spectacol anost. ◊ Ce viață goală și anostă! VLAHUȚĂ, O. AL. I 69. Bre! că anoști mai sînt. ALECSANDRI, T. 1704. – Accentuat și: anost.

ANOST, -Ă, anoști, -ste, adj. Plicticos, searbăd. [Acc. și: anost] – Ngr. anostos.

ANOST ~stă (~ști, ~ste) Care este lipsit de interes; plictisitor. [Acc. și anost] /<ngr. ánostos

anost a. 1. fără gust, nesărat, neplăcut: bre! că anoști mai sunt! AL.; 2. plicticos: e foarte anost. [Gr. mod. ANOSTOS (v. nostim)].

ánost, -ă adj., pl. ștĭ, ste (ngr. ánostos, insipid, d. a-, fără, și nóstos, întoarcere. V. nostim). Neplăcut, uricĭos: casă, cîntare, vorbă anostă. Adv. În mod anost.

anostésc v. tr. (ngr. anostéyo, -éno). Rar. Fac anost. V. refl. Mă plictisesc.

anosti (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostesc, 3 sg. anostește, imperf. 1 anosteam; conj. prez. 1 sg. să anostesc, 3 să anostească

anosti (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostesc, imperf. 3 sg. anostea; conj. prez. 3 să anostească

anosti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. anostesc, imperf. 3 sg. anostea; conj. prez. 3 sg. și pl. anostească

!anost adj. m., pl. anoști; f. anostă, pl. anoste

anost/anost adj. m., pl. anoști/anoști; f. anostă/anostă, pl. anoste/anoste

anost/anost adj. m., pl. anoști/anoști; f. sg. anostă/anostă, pl. anoste/anoste

anost.

anost (-tă), adj. – Insipid, searbăd, plicticos. – Mr. anustu. Ngr. ἄνοστος (Gáldi 148). Cf. nostim. – Der. anosteală, s. f. (plictiseală); anosti, vb. (a plictisi); anostie, s. f. (plictiseală).

ANOSTI vb. v. plictisi, sătura, urî.

anosti vb. v. PLICTISI. SĂTURA. URÎ.

ANOST adj. 1. v. plictisitor. 2. v. monoton.

ANOST adj. 1. neinteresant, plicticos, plictisitor, (livr.) fastidios, (fig.) fad, insipid, nesărat, sălciu, searbăd. (Un spectacol ~.) 2. banal, monoton, placid, plictisitor, uniform, (fig.) searbăd, (livr. fig.) tern. (O viață ~.)

Anost ≠ interesant, captivant, comic, hazliu, amuzant, nostim