APĂSA (apăs) I. vb. tr. 1 A fi greu, a sta greu pe ceva: ajută-mi să cobor sarcina, că mă apasă pe umeri ¶ 2 A atinge ceva de aproape, strîns: apasă mîna pe frunte ¶ 3 A răzima: apasă-ți capul de pieptul meu ¶ 4 fig. A asupri: apăsa fără milă pe cei slabi ¶ 5 fig. A copleși: gînduri negre mă apasă. II. vb. intr. 1 A fi greu; a sta greu, a se lăsa greu pe ceva: nu apasă mult în cîntar; fig.: părea că tot îi mai apasă ceva pe inimă (SLV.) ¶ 2 A atîrna greu, a cădea greu în jos ¶ 3 A pune mîna pe un lucru ce oferă rezistență: nu apăsa pe cocoșul puștii ¶ 4 fig. A fi o sarcină grea asupra cuiva, a împovăra prea mult pe cineva: asupra cui ar ~ mai greu această dare, dacă nu asupra muncitorului? (I.-GH.) ¶ 5 ~ pe un cuvînt, pe o vorbă, a rosti un cuvînt în așa fel, cu o pronunțare mai rară, încît să se atragă mai mult luarea aminte asupra lui: tînăra... cu chibriturile? m’a întrebat unul, apăsînd ironic pe fiecare vorbă (CAR.) [lat. *appensare < pensare].