APĂRĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a apăra, apărare: vai de apărătura lui ¶ 2 Mold. (HASD.) 🌳 Pădure din care e oprit a se tăia lemne ¶ 3 ‡Loc de apărare: Belgradul care era apărătura nu numai a Țării Ungurești, ci a toată creștinătatea (LET.) ¶ 4 ‡Ori-ce te apără de ceva (de boale, etc.): icona și-o au pus în cămara sa... de ~ a tot răul (DOS.) ¶ 5 ‡Scut, ocrotire: cartea aceasta... blagoslovitului numelui Mării tale supt ~ o am scris (DOS.).