ARBĂNAȘ etn. cf. ar. arbines, blg. și srb-cr. arbanasin „albanez”. 1. Arbanaș, Vladul, spătar, 1480 (Has). 2. În sens evocativ, luat ca prenume, ca și alte nume etnice: Arbanaș, nepot Bărescului, 1596 (Has). 3. Turcul, Arbune (16 B II 210). 4. + tc. arnaut< gr. ἀρβανίτης: Arbănatu, D. (AO XV 285). 5. Din tc. amant „albanez”: Arnăutoiu, mold. (Sd XXI 393) Arnăuțoiu (Mus 11). 6. Din ung. arnót „arnăut”: Arnat (Ard I); Arnota, m-rea (etim. dată de V. Bogrea, An C I); Arnota Paraschiv (Braș). Neprobabilă etim. lui Hașdeu pentru Arnota < arnum + suf. -otă.