ARHIEREU sm. 1 Ori-ce demnitar al bisericii cu rang superior, mai sus de arhimandrit; proverb: a băgat pe dracul în casă cu lăutari și nu poate să-l scoată cu sute de arhierei (ISP.) ¶ 2 Spec. Prelatul care a primit consacrarea episcopală, dar n’are eparhie, (în Romînia dinainte de războiu erau în număr de opt) și poartă titluri de orașe din eparhiile respective: Ploeșteanul, Botoșeneanul, Craioveanul, Băcăoanul, Rîmniceanul, Bîrlădeanul, Piteșteanul, Gălățeanul [ngr. άρχιερεύς].