ARIE ( ~ LINGVISTICĂ) Teritoriu delimitat de o isoglosă* sau de un grup de isoglose, pe care se înregistrează una sau mai multe particularități lingvistice. în funcție de configurație, se disting: arii compacte (exclusive), arii împrăștiate (fărâmițate, insule, în interiorul unor arii compacte), arii suprapuse (total sau parțial). Pe teritoriul dacoromân, de ex., termenii varză și curechi sau zăpadă, omăt și nea sunt distribuiți pe arii compacte; denumirile mai negru și ficat negru pentru „ficat” constituie arii împrăștiate; la nord de Milcov, ariile termenilor specifici graiurilor moldovenești mai, ciolan, păpușoi, omăt se suprapun parțial cu acelea ale sinonimelor lor muntenești: ficat, os, porumb, zăpadă. Suprapunerea, în limite variabile, a ariilor unor fenomene diverse, considerate de cercetători drept diagnostice, permite delimitarea nucleelor principalelor varietăți* dialectale ale unei limbi. Ariile caracterizate prin interferența fenomenelor diagnostice sunt considerate arii de tranziție, reflectând continuitatea structurii dialectale a unei limbi, • Configurația ariilor dialectale de pe un anumit teritoriu lingvistic se poate modifica în decursul timpului. Există o dinamică specifică fiecărei arii. În funcție de modul în care evoluează, se disting arii progresive (în extindere) și regresive (în restrângere). În dacoromână, distribuția formelor cu labiale* palatalizate* s-a caracterizat, până în ultimele decenii, prin arii progresive, pe când distribuției rotacismului îi sunt specifice ariile regresive. Poziția spațială sau configurația unor arii au fost considerate de anumiți specialiști drept sursă importantă pentru formularea unor concluzii de natură istorică. M. Bartoli considera că ariile laterale, izolate sau majore (compacte) au un caracter conservator mai pronunțat (vezi și LINGVISTICĂ SPAȚIALĂ / AREALĂ; NEOLINGVISTICĂ; NORMĂ₃). iar K. Jaberg susținea că regiunile cu populație colonizată (deci mai recentă) se caracterizează prin arii lingvistice compacte, pe când fărâmițarea ariilor semnalează existența unei populații străvechi pe teritoriul considerat. • În afara ariilor obiective, identificate de specialist în funcție de datele cuprinse în atlasele* lingvistice, se poate vorbi și despre arii subiective, la care fac referiri informatorii* în cursul anchetelor dialectale, în comentariile asupra idiomului* lor în raport cu cele ale altor vorbitori ai aceleiași limbi. L.I.R.