ARISTOCRAȚIE s.f. Clasă socială conducătoare care deține puterea de stat și asuprește celelalte clase (în orînduirea sclavagistă și feudală); pătură restrînsă care se bucură de diferite privilegii; nobilime. ♦ (Fig.) Vîrfurile privilegiate ale unei clase sau ale unui grup social, care s-au desprins de clasa din care fac parte și se bucură de avantaje speciale. [< fr. aristocratie, it. aristocrazia, gr. aristokratia < aristos – nobil, kratos – putere].