ARTICULARE I. 1. Modelare a curentului de aer expirat (fonator*), produsă în cavitatea bucală, cu participarea diverselor organe articulatorii*. Articularea vocalelor presupune ieșirea liberă a curentului fonator, vibrația aerului fiind determinată exclusiv de vibrația coardelor vocale, pe când articularea consoanelor presupune prezența unui obstacol în calea curentului fonator. 2. Bază de ~ Ansamblu al deprinderilor articulatorii specifice unei limbi. Diferențele dintre limbi privind baza de articulare explică atât conservarea „accentului” din limba maternă în utilizarea unei limbi străine (vezi ACCENT₂), cât și o serie de fenomene de interferență* în plan fonetic (vezi, de ex., SUBSTRAT) sau unele forme de adaptare fonetică a împrumuturilor*. 3. Mod de ~ Criteriu de clasificare a consoanelor (vezi CONSOAN[), II. ~ a substantivului Pentru tipul de limbi care cunosc categoria articolului, proces de asociere a articolului la substantiv, realizat după reguli semantice, sintactice și flexionare proprii fiecărei limbi. Vezi ARTICOL; DETERMINARE¹. L.I.R.(I); G.P.D.(II).