ARTIFICIAL, -Ă (LIMBĂ ~) Limbă creată cu intenția de a servi ca instrument de comunicare între vorbitori ai unor idiomuri* diferite. Se opune conceptului de limbă naturală (vezi și LIMBĂ). • Unele limbi artificiale sunt create pe baza celor naturale, altele nu au nici o legătură cu limbile naturale, iar altele au o structură mixtă. Esperanto, ido, novial au un vocabular creat pe baza celui al latinei și al limbilor romanice; interlingua combină elemente lexicale din principalele limbi indo-europene de civilizație: latina, franceza, spaniola, italiana, portugheza, engleza, rusa. Sistemele gramaticale și derivative ale acestor limbi sunt construite în conformitate cu principiile simplității și ale unei regularități absolute, care nu caracterizează în aceeași măsură limbile naturale (vezi și ANOMALIE₂). Există și limbi artificiale create printr-o simplificare extremă a unor limbi naturale (cele de tipul „basic”: basic-English, basic-French), dar și prin revitalizarea unei limbi moarte, adaptate însă necesităților modeme de comunicare (ebraica modernă din Israel). Dacă dintre limbile artificiale care nu au legătură cu cele naturale limbile filozofice și nefilozofice au căzut de multă vreme în desuetudine, fiind mai complicate decât cele naturale, limbajele destinate programării și documentării (și nu comunicării orale directe) cunosc astăzi o mare diversitate. Limbile artificiale mixte au un vocabular bazat pe cel al unor limbi naturale (de ex., volapük are la bază lexicul englezei), dar sistemul lor flexionar și sintactic este integral arbitrar, inventat. Numărul mare de proiecte de limbi artificiale și diversitatea lor face dificilă soluționarea pe această cale a problemei creării unei limbi internaționale. L.I.R.