ASPECT 1. Categorie gramaticală a verbului, în unele limbi (cum ar fi limbile slave), prin care se explică modul cum concepe vorbitorul procesul desemnat de verb. Principala opoziție de aspect este perfectiv (acțiune încheiată, terminată) / imperfectiv (acțiune în curs de desfășurare), la care se adaugă opoziții ca incoativ (proces privit din perspectiva începutului său) / terminativ sau rezultativ (proces privit din perspectiva rezultatului său), progresiv (proces ce se desfășoară prin creșteri graduale) / linear (proces cu desfășurare constantă), semelfactiv (acțiune realizată o singură dată) / iterativ (acțiune repetată), durativ (proces de lungă durată) / momentan sau punctual (proces de scurtă durată) etc. În limbile care posedă această categorie gramaticală, opozițiile de aspect se realizează prin mijloace gramaticale (prefixe*, infixe* etc.), cu ajutorul cărora se formează, de la aceeași rădăcină, perechi de verbe ce se opun numai pe baza aspectului. în limba română, aspectul nu este considerat o categorie gramaticală de sine stătătoare a verbului. La nivel flexionar, formele prin care se realizează, la indicativ, opozițiile de timp* conțin și informații de natură aspectuală. Astfel, perfectul compus* are sens perfectiv, exprimând o acțiune trecută și încheiată (Am citit acest roman și mi-a plăcut ), în opoziție cu prezentul*, imperfectiv, care exprimă o acțiune în curs de desfășurare, neterminată (Citesc acest roman și îmi place); de asemenea, mai mult ca perfectul* exprimă o acțiune trecută și terminată (Anul trecut citisem volumul I din trilogia această), iar imperfectul* exprimă o acțiune trecută și neterminată (Anul trecut citeam volumul I din trilogia aceasta). Celelalte opoziții de aspect se realizează cu mijloace lexicale. De ex., opoziția incoativ / terminativ se exprimă prin perifraze verbale (A început să citească; S-a apucat de citit; S-a pus pe citit = aspect incoativ / A terminat de citit; A isprăvit de citit = aspect terminativ); opozițiile semelfactiv / iterativ și progresiv / linear se pun în evidență cu ajutorul unor adverbe sau locuțiuni adverbiale corespunzătoare sensurilor respective (Azi mergem la cinema = aspect semelfactiv / Zilnic mergem la cinema = aspect iterativ; Râul curge la vale din ce în ce mai repede = aspect progresiv / Râul curge la vale repede = aspect linear). 2. Verb de ~ / aspectual Clasă lexicală de verbe (iar, după unii autori, clasă lexico-gramaticală) apărând obligatoriu în vecinătatea unui verb principal cu formă nepersonală (infinitiv, în multe limbi) și, mai rar, personală (în română, de ex., cel de al doilea verb poate avea formă de conjunctiv, de infinitiv și de supin), căruia îi imprimă semnificații aspectuale: începutul, continuarea, sfârșitul acțiunii sau al stării. • În română, aparțin acestei clase verbe ca: a începe și sinonimele lui: a se apuca de / să..., a izbucni în..., a (se) porni a / să..., a prinde a..., a se pune pe / să..., pentru exprimarea aspectului incoativ*; a termina și sinonimele lui: a isprăvi de..., a înceta să..., a găta să..., a mântui de.... pentru exprimarea sfârșitului acțiunii; a continua a / de / să..., pentru o acțiune în curs de desfășurare. Inventarul de verbe de aspect este diferit de la o limbă la alta și de la un stil funcțional la altul. Unele verbe au valori aspectuale inerente (a începe, a continua, a sfârși, a termina); altele actualizează valori de aspect numai contextual (a se apuca, a prinde, a se pune; vezi, de ex., diferența dintre: se pune pe laviță / se pune să plângă). • Clasa verbelor de aspect a constituit în multe gramatici, inclusiv în gramatica limbii române, un subiect de dezbatere teoretică. Unii lingviști le-au contestat autonomia*, considerându-le ca (semi)auxiliare*, cu urmări importante pentru segmentarea sintactică a unei fraze. Alții, dimpotrivă, pe baza valențelor* proprii, manifestate și prin posibilitatea construcției cu un nominal, căruia îi impun restricții de caz sau de prepoziție, le-au interpretat ca verbe autonome, plasând realizarea categoriei aspectului la nivel lexical, și nu gramatical. M.R.(l); G.P.D.(2).