ATITUDINE Verb de ~ Termen introdus de E. Beneveniste, desemnând acele verbe care, atunci când sunt utilizate la pers. I, introduc atitudinea locutorului (îndoiala, presupunerea, opinia) în legătură cu cele enunțate (ex. cu cred că...; eu consider că...; eu apreciez că...; eu presupun că...); aparțin clasei mai largi de „indicatori* de subiectivitate”; sin. cu verbe (sau modalizatori*) de opinie*. Din punct de vedere sintactic, apar ca regente pe lângă o propoziție reprezentând enunțul propriu-zis; legătura cu această propoziție se realizează conjuncțional. • Construcție de ~ prepozițională În terminologia lui J. Lyons, se referă la orice tip de construcție realizată prin verb, grup sintactic sau prin adverb, care servește la introducerea atitudinii vorbitorului în legătură cu propoziția enunțată sau la exprimarea adeziunii Iui față de valoarea adevărat / fals a propoziției (ex. este surprinzător că...; cu siguranță că...); include și clasa verbelor de atitudine. G.P.D.