ATOM, atomi, s. m. l. Particulă infinitezimală a materiei (considerată pînă nu de mult ca indivizibilă), care păstrează proprietățile unui anumit element chimic și care reprezintă un sistem complex, compus dintr-un nucleu încărcat cu electricitate pozitivă și din electroni, care se mișcă în jurul lui. 2. (În concepția materialist-mecanicistă) Corpuscul infinit de mic, indivizibil, neschimbat, etern și în continuă mișcare, considerat a fi ultimul element constitutiv al corpurilor. În antichitate, Leucip, Democrit, apoi Epicur, Lucrețiu s-au ocupat de teoria atomilor. – Pl. și: (învechit, s. m.) atomuri (NEGRUZZI, S. I 317). – Variantă: atomă, atome (CARAGIALE, O. VII 525, CONTEMPORANUL, Vțț 264, EMINESCU, N. 33), S. f.