2 intrări

7 definiții

Explicative DEX

AUTOGOSPODĂRIRE, autogospodăriri, s. f. Acțiunea de a se autogospodări și rezultatul ei. [Pr.: a-u-] – V. autogospodări.

autogospodărire sf [At: DEX2 / P: a-u~ / Pl: ~ri / E: autogospodări] Gospodărire prin forțe și mijloace proprii Si: (rar) autogospodărit1.

AUTOGOSPODĂRIRE, autogospodăriri, s. f. Acțiunea de a se autogospodări și rezultatul ei. – V. autogospodări.

autogospodărire s. f. Gospodărire prin mijloace proprii ◊ Autogospodărirea – expresie a interesului cetățenilor pentru dezvoltarea edilitar-urbanistică a tuturor localităților” Sc. 4 V 79 p. 2 (din auto1- + gospodărire)

AUTOGOSPODĂRI, autogospodăresc, vb. IV. Refl. A se gospodări (1) prin forțe și mijloace proprii. [Pr.: a-u-] – Auto1- + gospodări.

AUTOGOSPODĂRI, autogospodăresc, vb. IV. Refl. A se gospodări (1) prin forțe și mijloace proprii. [Pr.: a-u-] – Auto1- + gospodări.

autogospodări vr [At: DEX2 / P: a-u~ / Pzi: ~resc / E: auto1- + gospodări] A se gospodări prin forțe și mijloace proprii.

Ortografice DOOM

autogospodări vb. (sil. a-u-) → gospodări

Intrare: autogospodărire
autogospodărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autogospodărire
  • autogospodărirea
plural
  • autogospodăriri
  • autogospodăririle
genitiv-dativ singular
  • autogospodăriri
  • autogospodăririi
plural
  • autogospodăriri
  • autogospodăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: autogospodări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autogospodări
  • autogospodărire
  • autogospodărit
  • autogospodăritu‑
  • autogospodărind
  • autogospodărindu‑
singular plural
  • autogospodărește
  • autogospodăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autogospodăresc
(să)
  • autogospodăresc
  • autogospodăream
  • autogospodării
  • autogospodărisem
a II-a (tu)
  • autogospodărești
(să)
  • autogospodărești
  • autogospodăreai
  • autogospodăriși
  • autogospodăriseși
a III-a (el, ea)
  • autogospodărește
(să)
  • autogospodărească
  • autogospodărea
  • autogospodări
  • autogospodărise
plural I (noi)
  • autogospodărim
(să)
  • autogospodărim
  • autogospodăream
  • autogospodărirăm
  • autogospodăriserăm
  • autogospodărisem
a II-a (voi)
  • autogospodăriți
(să)
  • autogospodăriți
  • autogospodăreați
  • autogospodărirăți
  • autogospodăriserăți
  • autogospodăriseți
a III-a (ei, ele)
  • autogospodăresc
(să)
  • autogospodărească
  • autogospodăreau
  • autogospodări
  • autogospodăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

autogospodărire, autogospodăririsubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a se autogospodări și rezultatul ei. DEX '09 DCR2
    • format_quote Autogospodărirea – expresie a interesului cetățenilor pentru dezvoltarea edilitar-urbanistică a tuturor localităților. Sc. 4 V 79 p. 2. DCR2
etimologie:
  • vezi autogospodări DEX '98 DEX '09

autogospodări, autogospodărescverb

  • 1. A se gospodări prin forțe și mijloace proprii. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Auto- + gospodări DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.