AUTONOMIE 1. ~ a lingvisticii Principiu esențial al structuralismului* care susține că știința lingvisticii are drept unic obiectiv studiul limbii privite prin ea însăși și pentru ea însăși. O dată cu apariția structuralismului, lingvistica se rupe conștient și programatic de științele care au guvernat-o în evoluția ei: de filozofie și de logică, în primul rând, care i-au determinat apariția și concepția până în sec. al XlX-lea, precum și de istorie, care a influențat-o în tot sec. al XIX-lea, devenind o știință autonomă, formală, imanentă, sistematică și creându-și un aparat procedural propriu (vezi IMANENT; STRUCTURALISM). 2. ~ a cuvintelor Capacitatea fiecărui cuvânt de a avea particularități semantice, morfologice și sintactice proprii, pe care și le păstrează și le manifestă în numeroase contexte. • Studiul limbii dintr-o perspectivă dinamică" surprinde numeroase cazuri de pierdere, totală sau parțială, a autonomiei cuvintelor, cuvinte autonome tinzând să se transforme sau transformându-se complet în componente neautonome de diverse tipuri. Pot ajunge, în urma unui proces de gramaticalizare*, elemente afixale, manifestându-se fie ca afixe mobile* (este, de ex., cazul auxiliarelor*), fie ca afixe legate, incluse în structura morfematică a formelor flexionare (este cazul afixelor de viitor din franceză sau al articolului hotărât din română); pot ajunge formanți în cadrul altor cuvinte, îndeplinind o funcție clasificatoare, de identificare a unor părți de vorbire* (vezi, de ex., pentru română, includerea formelor de articol posesiv în structura numeralului ordinal sau a celor de articol hotărât în structura unor prepoziții: înaintea, dedesubtul); pot deveni elemente componente în structura unor grupuri sintactice fixe*, neanalizabile, expresii* și locuțiuni* (vezi statutul componentelor din locuțiunea verbală a-și bate joc sau din expresia a se duce pe apa sâmbetei). • Pierderea autonomiei este gradată, constituind un proces de lungă durată, cu faze intermediare, oscilante, ceea ce face ca inventarierea unităților lexicale, la un moment dat, să ridice mari dificultăți de ordin teoretic și practic (vezi DINAMIC). 3. În teoria relațiilor* formulată de L. Hjelmslev, relație de tip facultativ*, manifestată în cadrul sistemului, deci al raporturilor alternative (vezi CONSTELAȚIE). G.P.D.