AUXILIAR 1. Verb ~ Verb, la origine, de sine stătător care a evoluat în direcția pierderii autonomiei* lexicale și gramaticale, devenind afix mobil*, și care, atașat verbului principal, servește, în anumite limbi și pentru anumite forme flexionare, la exprimarea distincțiilor de mod, timp, aspect, diateză. Se distinge de verbul autonom prin gramaticalizare*, manifestată, formal, prin îndepărtarea de flexiunea acestuia, semantico-sintactic, prin imposibilitatea atribuirii de roluri tematice* și prin pierderea, parțială sau totală, a valențelor* verbului autonom, iar, lexical, prin abstractizarea sensului până la pierderea lui completă. După unii autori, se distinge și de semiauxiliar*, verb care n-a parcurs integral procesul de gramaticalizare, păstrând unele dintre particularitățile verbului de bază. • Fiecare limbă are un inventar propriu de auxiliare. Româna este deosebit de sensibilă față de acest parametru, creându-și, din cauze istorice, dar și din rațiuni interne de sistem, un inventar extrem de bogat de auxiliare: utilizează, de ex., pentru viitor, auxiliarul vrea, caz unic în ansamblul romanic, explicabil prin anturajul balcanic în care româna s-a dezvoltat; și-a creat forme paralele, cu auxiliare diferite, pentru marcarea aceleiași valori gramaticale, a viitorului, diferențiate între ele ca grad de gramaticalizare și ca registru stilistic (vezi VIITOR); folosește auxiliare pornind de la trei verbe de bază: avea, fi, vrea, ajungând, uneori, atât de îndepărtate de forma de origine, încât devine dificil de reconstituit istoria fiecărei forme (vezi auxiliarul din componența condiționalului*). • Există, pentru fiecare limbă, o morfologie proprie a auxiliarului, cu reguli stricte de așezare în raport cu verbul principal și de separare de acesta, cu reguli stricte de grupare cu cliticele* pronominale, în limbile care posedă clitice, și de grupare cu alte auxiliare sau cu clitice adverbiale. Vezi, în română, l-am văzut, dar am văzut-o voi fi cântat și am mai cântat; vezi, de ex., reguli diferite de disociere a formei compuse în română și franceză: n-am mâncat nimic, dar fr. je nai rien mange. 2. În gramatica generativă*, categorie funcțională reprezentând flexiunea verbală în general, indiferent de realizarea ei prin afixe legate sau prin auxiliare; simbolizat prin AUX, este un component obligatoriu al oricărei propoziții, fiind plasat fie sub dominanța directă a lui G(rup) V(erbal), fie a lui P(ropoziție). GV Aux V + Timp + Mod Ion citi lecția G.P.D.