AZIMĂ, azime, s. f. Turtă făcută din aluat (de făină de grîu sau de secară) nedospit și coaptă de obicei sub spuză. Azima veche-mpletită cu lacrimi de sînge N-o dăm copiilor noștri. BANUȘ, B. 85. Fă o azimă de grîu curat. RETEGANUL, P. V 27. Făcură o azimă, luară și nițică legumă, le puseră la traistă și plecară. ISPIRESCU, L. 285.