așezător, ~oare a, smf [At: URECHE, L. I, 173/6 / V: (reg) așăz~, (îvr) așăzătoriu / Pl: ~i, ~oare / E: așeza + -(ă)tor] (Înv) 1 a Care (se) așază (1). 2 smf Persoană care (se) așază ceva. 3 smf (Tip; îs) ~ la tipar Paginator. 4 smf Ctitor. 5 smf Fondator al unui așezământ (26). 6 sm Descălecător Cf așeza (32-33). 7 smf Împăciuitor. 8 smf Persoană care s-a așezat (26-27) într-un anumit loc.