BĂȘICĂ, ❍BEȘICĂ (pl. -ici) sf. 1 🫀 Sac musculo-membranos la om și alte animale situat în partea inferioară a abdomenului și în care se îngrămădește urina; numită și bășica udului sau bășica urinară (🖼 405) ¶ 2 Membrana aceasta scoasă din corpul animalului și uscată, întrebuințată ca burduf, pungă, etc.: el își puse o ~ de vacă în cap în care-și ascunse părul cel de aur (ISP.); scoțîndu-și beșica de tutun, o desfăcu și-și răsuci o țigară (SAD.); O beșică ’n loc de sticlă e întinsă ’n ferăstruie (EMIN.) ¶ 3 🫀 Bășica fierei, sac membranos, la om și alte animaie în care e strînsă fierea ¶ 4 🐟 Membrană în formă de desagă, umplută cu aer, care se găsește în corpul peștilor și care le servește pentru a se putea ridica și cufunda în apă; e numită din cauza aceasta și ~ înnotătoare (🖼 406) ¶ 5 🩺 Mică umflătură ce se face pe piele de pe urma unei lovituri, unei arsuri, sau din alte pricini; pop. bășica cea rea = dalac ¶ 6 Globuleț plin de aer care se formează pe suprafața unui lichid cînd e pus în mișcare, cînd fierbe sau fermentează; ploaie cu bășici, ploaie repede și cu picături mari, formînd bășici pe suprafața apei în care cad picăturile; ~ de săpun, globuleț de aer care se formează suflîndu-se în spuma de săpun ¶ 7 ‡ Balon ¶ 8 Glob de sticlă ce se pune în vîrful unui băț, ca ornament în grădini: bețele de la trandafir... cu bășici de sticlă în vîrf (BR.-VN.) ¶ 9 🌐 Movilă mică rămasă în urma eroziunii apei ¶ 10 🌿 BĂȘICA-PORCULUI = GOGOAȘĂ [lat. vulg. *bessica].