BĂLTOACĂ (pl. -ce), ❍BĂLTOAGĂ (pl. -ge) sf. 1 Îngrămădire de apă de oare-care adîncime, formată de pe urma ploilor: a văzut pe Țigani pescuind în băltoaca de lîngă sat (RET.); ursul... aleargă ’n fuga mare la băltoaga din marginea pădurii și-și vîră în apă toată coada (CRG.) ¶ 2 pr. ext. Apă sau alt lichid vărsat în mare cantitate pe jos: peste băltoacele de sînge... se asvîrl orbește unii asupra altora (VLAH.) [baltă].