BĂRBAT I. sm. 1 Om (în opoziție cu femeie și copil): cînd se ivea într’un colț de uliță, bărbați, femei și copii fugeau făcîndu și cruce (I.-GH.) ¶ 2 Soț; proverb: ce știe satul, nu știe ~ul; a lua de ~, a se mărita. II. adj. 1 Care are calitățile, virtutea unui bărbat ¶ 2 Voinic, curagios: fii ~ă, mamă, tine-ți firea pînă mă voiu întoarce (ISP.) ¶ 3 Harnic, muncitor, sîrguincios, vrednic [lat. barbatus].