BAGEACĂ, bageci, s. f. (Mold.) Deschizătură, ca o ferestruică, în podul unei case, al unei șuri etc., prin care pătrunde lumina sau care uneori ține locul hornului. Teatrul reprezintă o curte cu zaplaz... În dreapta, o șură cu bageacă spre scenă. ALECSANDRI, T. 895. Variante: bageac, bageacuri, s. n., bageagă (CONTEMPORANUL, III 707) s. f.