balans s.n. (fiz.) Mișcare de pendulare a unui obiect; pendulare, legănare. ◇ Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obținerea reproducerii fidele a culorilor. Balans stereofonic = reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelurile sonore ale canalelor. • pl. -uri. /de la balansa, prin derivare regresivă; cf. fr. balancement.