berbeleácu (de-a) loc. adv. (Cp. cu vîngălacu și turc. ğunbalak, tombalak, tumbă, ğundabak, bîldîbîc). Sud. De-a tumba, rostogolindu-te cu capu’n jos: a veni de-a berbeleacu. – În vest și -leáca, în Mold. sud în berbenéle, în brebenéle, în crepenéle și (Zanf.) de-a vîndălacu. V. bot și boulea.