BERBINȚĂ s. f. (Olt., Ban.) Butoiaș. B: Umple berbenițele de vin. CES 1700, 47^v. Ia săcurea și sfărîmă berbenițele. CES 1700, 47^v. C: Berbeniczĕ. AC, 330. // B: Umple berbințele de vin. CES 1742, 58^v. Ia săcurea și sfărîmă berbenițele. CES 1742, 58^v. Variante: berbeniță (AC, 330; CES 1700, 47^v; CES 1742, 58^v). Etimologie: magh. berbence, börbönce; cf. și ucr. berbenýca. Cf. barilcă, budăi, buduroi, buriu.