BIDON, bidoane, s. n. Vas de tablă, de diferite forme, în care se păstrează sau se transportă lichide. În bidoane de tinichea pline cu pămînt cresc tufe de verdeață și flori mirositoare. BART, E. 330. ♦ Un fel de ploscuță de tablă simplă sau emailată, îmbrăcată (uneori) în piele, pînză sau postav, în care soldații și excursioniștii își țin apa de băut sau alte băuturi. Soldații ieșeau din gropi, strîngîndu-se în jurul căruțelor, cu gamelele și bidoanele. CAMILAR, N. I 395. Picioarele mergeau singure, după clinchetul sec al bidoanelor. CAMILAR, N. II 439. Crăciun înălță bidonul cu rachiu, trase un gît și-l trecu lui Michiu. SADOVEANU, O. VI 130.