BIET, BIATĂ adj. 1 Vrednic de plîns, sărman: sta ~ul om cu mîinile încrucișate (ISP.) ¶ 2 Întrebuințat adesea, invariabil, în urma pronumelui personal: fata plîngea și ea, biet, înfundat (ISP.) ¶ 3 Slab, neînsemnat, prost: e un ~ avocățel de provincie [comp. vsl. bědĭnŭ].