Definiția cu ID-ul 1318158:
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bifurca (a se ~) vb., ind. prez. 3 se bifurcă, imperf. 3 pl. se bifurcau; conj. prez. 3 să se bifurce; ger. bifurcându-se corectat(ă)
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bifurca (a se ~) vb., ind. prez. 3 se bifurcă, imperf. 3 pl. se bifurcau; conj. prez. 3 să se bifurce; ger. bifurcându-se corectat(ă)