Definiția cu ID-ul 536687:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BINEFĂCĂTOR, -OARE, binefăcători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care pricinuiește mult bine; bun, folositor. 2. S. m. și f. Persoană care face bine altora. – Din bine1 + făcător.