Definiția cu ID-ul 417839:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
binoclu (binocluri), s. n. – Instrument optic folosit pentru a vedea obiectele la distanță. Fr. binocle. – Der. binocla, vb. (a privi cu binoclu; a privi pe furiș); binocular, adj. din fr. binoculaire.